O planta originara din Orient, mai exact din China si Indi, utilizata de mii de ani pentru a da aroma si savoare aliemntelor preparate pe de o parte, iar pe de alta parte ca remediu medical eficient. in Europa a fost adusa de catre militarii ce au participat la cruciade, in perioada Evului Mediu.
Ghimbirul este o planta perena, taratoare, avand o inaltime de circa un metru. Se prezinta cu frunze lungi, ce pot ajunge la 20 cm, si cu flori albe, galbene sau cu pete purpurii, grupate sub forma de ciorchine. Direct de la radacini, emite o tulpina similara cu cea a trestiei de zahar, cu frunze subtiru in forma de lance.
Este o planta care nu prodece fructe; se reproduce prin separarea partilor din radacina subterana. Aceasta este un rizom bulbos, sub forma de tubercul, care este de fapt partea din planta ce se utilizeaza in bucatarie si in magazinele plafar.
Planta se poate cultiva si in casa, prin achizitionarea atenta a unei radacini proaspete. Se introduce in ghiveci in ultimele zile ale iernii. in exterior, de cele mai multe ori la clima tarii noastre, nu reuseste sa incolteasca.
Este preferabil sa se utilizeze un vas din teracota, cat mai larg si mai adanc, de circa 10-15 litri, fixandu-se radacina in centru si adanc, aceasta fiind apoi acoperita cu pamant de ghicvece universal.
Udarea plantei trebuie sa fie efectuata cu regularitate, evitand insa stagnarea apei in farfuria de sub vas. Ghiveciul va fi expus intr-o zona insorita, dar nu in bataia directa a razelor de soare.
Este de evitat adaugarea de ingrasamant chimic daca se doreste utilizarea ghimbirului ca ingredient gastronomic in bucataria casei.
Cand din vas apare o urma de tubercul lignificat (in perioada de iarna) este momentul de dezgropare a rizomului, plantandu-se intr-un pamant gras, foarte bine drenat. Se are grija sa se taie cu atentie si pricepere o bucata din radacina pentru a fi plantata mai departe, obtinandu-se astfel o noua si mica planta.
Ghimbirul se culege scotand rizomii din pamant: se spala si se lasa sa se usuce la soare pentru circa 8 zile. Dupa ce s-au uscat, ghimbirul se prezinta intr-o forma neregulata, culoarea sa variind de la galben inchis la maro deschis.
in India (produce o jumatate din recolta mondiala) si in sud-estul asiatic, ghimbirul este utilizat ca un veritabil condiment, de cele mai multe ori impreuna cu curry, in foarte multe retete culinare. Cel mai valoros ghimbir este considerat cel jamaican, de culoare galben deschis.
in tarile anglo-saxone este utilizat in preparearea berii sau a altor bauturi fermentate, cum ar fi, de exemplu, ginger ale sau in prepararea de dulciuri si biscuiti, cum ar fi faimosii gingerbread, painea de ghimbir sau panpepato.
Ghimbirul se comercializeaza sub diferite forme: radacina proaspata, radacina uscata, pudra (obtinuta prin macinarea fina a radacinii uscate), radacina conservata prin fierbere in sirop de zahar, deosebit de iute, ghimbir murat in otet si sub forma cristalizata (cristalele obtinute din fierberea in sirop de zahar, urmeaza apoi uscarea la aer si invelirea in zahar).
De abia la sfarsitul secolului XX proprietatile terapeutice ale ghimbirului au inceut sa fie folosite de catre specialistii Europei occidentale. Astfel: ceaiul obtinut dintr-o radacina proaspata de ghimbir (fiert intr-un sfert de litru de apa timp de 10 minute) produce o transpiratie abundenta din cauza provocarii unei puternice senzatii de caldura. Este util in caz de edem.
in caz de tuse: suc stors de la o radacina de ghimbir amestecat cu putina miere de albine. Deasupra se toarna apa fierbinte. Se bea de doua ori pe zi. Ceaiul se mai foloseste im caz de raceala, de dureri in gat, ragusala, febra, congestii respiratorii.
Sucul de ghimbir amestecat cu suc de morcovi este utilizat (inca din vechime) in tratarea astmului. Aceasta boala se mai trateaza si cu tinctura de ghimbir. O cantitate de 1-1,5 g de pudra de radacina de ghimbir, de 3 ori pe zi, se ia in caz de astm bronsic, de bronsita, dureri de cap, greturi si voma la femeia gravida, cataracta.
Ghimbirul, sub forma de bucatele tinute sub limba, inlatura greata, iar o bucatica din tulpina de ghimbir inlatura indigestia, durerile abdominale si toxiinfectii alimentaremai (din sucul tulpinei de ghimbir).
Efecte favorabile se mai obtint si in tratarea circulatei periferice deficitare, a reumatismului, la eliminarea toxinelor, in favorizarea arderii grasimilor, asecretiei bilei si motilitatii vezicii biliare, creeaza pofta de mancare, combate raul de masina si de avion, calmeaza sughitul, consumat in cantitate mai mare la masa constipa, iar in cantitate mai mica devine laxativ, etc
Un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare. Ingrediente:
Mod de preparare:
Ingredientele de mai sus se vor pune intr-un blender.
Gimbirul se curata de coaja si se marunteste.
Marul de taie in bucatele, il lasam cu coaja, eliminam cotorul.
Lamaia se taie in bucatele mici cu tot cu coaja.
Se mixeaza bine, apoi se filtreaza.
Se pastreaza la rece
Este o planta care nu prodece fructe; se reproduce prin separarea partilor din radacina subterana. Aceasta este un rizom bulbos, sub forma de tubercul, care este de fapt partea din planta ce se utilizeaza in bucatarie si in magazinele plafar.
Planta se poate cultiva si in casa, prin achizitionarea atenta a unei radacini proaspete. Se introduce in ghiveci in ultimele zile ale iernii. in exterior, de cele mai multe ori la clima tarii noastre, nu reuseste sa incolteasca.
Este preferabil sa se utilizeze un vas din teracota, cat mai larg si mai adanc, de circa 10-15 litri, fixandu-se radacina in centru si adanc, aceasta fiind apoi acoperita cu pamant de ghicvece universal.
Udarea plantei trebuie sa fie efectuata cu regularitate, evitand insa stagnarea apei in farfuria de sub vas. Ghiveciul va fi expus intr-o zona insorita, dar nu in bataia directa a razelor de soare.
Este de evitat adaugarea de ingrasamant chimic daca se doreste utilizarea ghimbirului ca ingredient gastronomic in bucataria casei.
Cand din vas apare o urma de tubercul lignificat (in perioada de iarna) este momentul de dezgropare a rizomului, plantandu-se intr-un pamant gras, foarte bine drenat. Se are grija sa se taie cu atentie si pricepere o bucata din radacina pentru a fi plantata mai departe, obtinandu-se astfel o noua si mica planta.
in India (produce o jumatate din recolta mondiala) si in sud-estul asiatic, ghimbirul este utilizat ca un veritabil condiment, de cele mai multe ori impreuna cu curry, in foarte multe retete culinare. Cel mai valoros ghimbir este considerat cel jamaican, de culoare galben deschis.
in tarile anglo-saxone este utilizat in preparearea berii sau a altor bauturi fermentate, cum ar fi, de exemplu, ginger ale sau in prepararea de dulciuri si biscuiti, cum ar fi faimosii gingerbread, painea de ghimbir sau panpepato.
Ghimbirul se comercializeaza sub diferite forme: radacina proaspata, radacina uscata, pudra (obtinuta prin macinarea fina a radacinii uscate), radacina conservata prin fierbere in sirop de zahar, deosebit de iute, ghimbir murat in otet si sub forma cristalizata (cristalele obtinute din fierberea in sirop de zahar, urmeaza apoi uscarea la aer si invelirea in zahar).
De abia la sfarsitul secolului XX proprietatile terapeutice ale ghimbirului au inceut sa fie folosite de catre specialistii Europei occidentale. Astfel: ceaiul obtinut dintr-o radacina proaspata de ghimbir (fiert intr-un sfert de litru de apa timp de 10 minute) produce o transpiratie abundenta din cauza provocarii unei puternice senzatii de caldura. Este util in caz de edem.
in caz de tuse: suc stors de la o radacina de ghimbir amestecat cu putina miere de albine. Deasupra se toarna apa fierbinte. Se bea de doua ori pe zi. Ceaiul se mai foloseste im caz de raceala, de dureri in gat, ragusala, febra, congestii respiratorii.
Sucul de ghimbir amestecat cu suc de morcovi este utilizat (inca din vechime) in tratarea astmului. Aceasta boala se mai trateaza si cu tinctura de ghimbir. O cantitate de 1-1,5 g de pudra de radacina de ghimbir, de 3 ori pe zi, se ia in caz de astm bronsic, de bronsita, dureri de cap, greturi si voma la femeia gravida, cataracta.
Ghimbirul, sub forma de bucatele tinute sub limba, inlatura greata, iar o bucatica din tulpina de ghimbir inlatura indigestia, durerile abdominale si toxiinfectii alimentaremai (din sucul tulpinei de ghimbir).
Efecte favorabile se mai obtint si in tratarea circulatei periferice deficitare, a reumatismului, la eliminarea toxinelor, in favorizarea arderii grasimilor, asecretiei bilei si motilitatii vezicii biliare, creeaza pofta de mancare, combate raul de masina si de avion, calmeaza sughitul, consumat in cantitate mai mare la masa constipa, iar in cantitate mai mica devine laxativ, etc
Un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare. Ingrediente:
- 1 litru de apa,
- o lingura de ghimbir maruntit,
- 3 linguri miere,
- 1/2 lamaie,
- 2 mere.
Mod de preparare:
Ingredientele de mai sus se vor pune intr-un blender.
Gimbirul se curata de coaja si se marunteste.
Marul de taie in bucatele, il lasam cu coaja, eliminam cotorul.
Lamaia se taie in bucatele mici cu tot cu coaja.
Se mixeaza bine, apoi se filtreaza.
Se pastreaza la rece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu